Ce s-a schimbat față de panica inițială

În prima variantă a discuției, mulți creatori au înțeles că, din 2026, persoanele fizice cu venituri din drepturi de autor vor intra obligatoriu în RO e-Factura, chiar și când lucrează pe CNP. De aici au apărut întrebările: certificat digital, SPV, factură, termen de 1 iunie 2026.

Între timp, regula a fost modificată. De la 1 iunie 2026, furnizorii/prestatorii care se identifică fiscal prin CNP pot opta pentru RO e-Factura, dar nu au obligația generală de utilizare a sistemului. Cu alte cuvinte, pentru autorul persoană fizică nu trebuie să transformi automat orice contract de drepturi de autor într-o obligație de facturare prin e-Factura.

Atenția rămâne necesară pentru două motive. Primul: dacă alegi opțional să folosești sistemul sau lucrezi într-o structură care cere facturare, trebuie să știi cum se face corect. Al doilea: impozitul, contribuțiile și declarațiile nu dispar doar pentru că e-Factura nu este obligatorie pentru CNP.

Factură, contract și documente: nu sunt același lucru

Drepturile de autor pornesc de obicei dintr-un contract: autor, beneficiar, operă, cesiune sau licență, remunerație, termene, obligații fiscale. În multe cazuri, beneficiarul calculează, reține și declară impozitul la sursă, dar nu presupune asta fără să citești contractul.

Factura este un document fiscal emis în anumite situații. e-Factura este canalul electronic prin care factura se transmite în sistemul RO e-Factura. Faptul că e-Factura este opțională pentru CNP nu înseamnă automat că nu ai niciun document de emis sau de păstrat. Înseamnă că trebuie să separi obligația de facturare de obligația de transmitere prin sistem.

Dacă ești PFA, SRL, profesionist înregistrat sau lucrezi prin altă formă de organizare, analiza se schimbă. Articolul acesta discută persoana fizică pe CNP care obține venituri din drepturi de autor. Pentru alte forme, verifică regulile aplicabile formei tale.

Mai există o verificare de substanță: nu orice contract „creativ” este automat drept de autor. Tratamentul de drepturi de proprietate intelectuală se aplică doar dacă venitul este, în realitate, din valorificarea unor drepturi de autor sau drepturi conexe, nu dintr-o prestare de servicii mascată sau dintr-o relație asemănătoare salariului.

Impozitul pe venit: 10% pe venitul net

Pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, Codul fiscal folosește în mod obișnuit calculul venitului net prin deducerea unei cote forfetare de 40% din venitul brut. Asta înseamnă că, în multe cazuri, venitul net este 60% din brut, iar impozitul de 10% se aplică asupra acestui venit net.

Exemplu simplificat: dacă remunerația brută este 10.000 lei, venitul net după cota forfetară de 40% este 6.000 lei. Impozitul de 10% aplicat asupra venitului net ar fi 600 lei. Dacă plătitorul este persoană juridică sau entitate cu obligație de evidență contabilă, acesta calculează și reține, de regulă, impozitul final de 10% asupra venitului net.

Nu confunda impozitul cu suma pe care o încasezi efectiv. În funcție de contract și de cine are obligația de reținere/declarare, tu poți primi suma netă după rețineri sau poți avea obligații de declarat/plătit. Prima întrebare practică este: cine reține și declară?

CAS și CASS: plafoanele contează

Contribuțiile sociale nu se verifică doar pe un contract izolat. Se verifică în funcție de veniturile estimate sau realizate, de plafoanele raportate la salariul minim și de tipurile de venituri pe care le ai. Pentru drepturi de autor, CAS și CASS pot deveni relevante dacă depășești plafoanele legale.

Pentru CAS există excepții importante: de exemplu, persoanele care realizează venituri din salarii sau pensionarii nu datorează CAS pentru drepturi de autor. CASS se verifică separat, prin cumularea veniturilor relevante. Aici apar multe surprize: creatorul se uită la impozitul de 10%, dar uită că veniturile cumulate pot declanșa contribuții.

Verificarea corectă se face cu lista tuturor veniturilor relevante: drepturi de autor, activități independente, chirii, investiții, alte surse. Apoi se stabilește dacă obligațiile sunt reținute de plătitor sau declarate prin Declarația unică.

Mai ai nevoie de certificat digital?

Dacă nu folosești RO e-Factura și nu ai alte obligații care cer semnătură electronică sau acces formal, nu cumpăra certificat digital doar pentru că ai auzit alerta inițială. Întâi stabilește dacă sistemul ți se aplică obligatoriu sau dacă îl folosești opțional.

Dacă alegi să intri în RO e-Factura, dacă forma ta de organizare are obligații proprii sau dacă ai nevoie de SPV pentru alte depuneri, atunci certificatul digital calificat și împuternicirea devin subiecte practice. Diferența este că nu le mai tratezi ca panică universală pentru orice CNP cu drepturi de autor.

Decizia bună este simplă: verifici forma în care încasezi, contractul, obligațiile fiscale și canalul de raportare. Abia apoi decizi dacă îți trebuie certificat digital, cont SPV sau alt flux administrativ.

Plan de verificare în 24 de ore

Întrebări frecvente